Încă din anul 3500 î.Hr., oamenii au început să aplice minerale colorate și pigmenți vegetali pe obraji și buze în scopuri cosmetice. Practica își are originea la sumerieni și a fost adoptată ulterior de egipteni, sirieni, babilonieni, perși, greci și romani. Amestecuri de lemn colorat, materie vegetală, pulpă de fructe și untură au fost depozitate în flacoane mici și folosite pentru a îmbunătăți buzele. În țara mea antică, cinabru toxic era folosit pentru a colora buzele în roșu. Evoluțiile ulterioare au inclus bețișoare de grăsime colorate - făcute din seu de vită, ceară și uleiuri - învelite în hârtie subțire; stratul exterior de hârtie a fost decojit înainte de fiecare utilizare. Aceste produse erau cunoscute în mod colocvial sub denumirea de „crnați roșii”. Înregistrările istorice indică faptul că până în 1895, un ruj roșu cunoscut sub numele de „Pomade en Baton”, care conținea seu de vită și ceară de albine, exista în Franța. La acea vreme, rujurile erau de obicei lichide sau asemănătoare pastei și ambalate în cutii mici; formulările bazate adesea pe carmin (derivat din insecte cocenile) sau pe soluții alcaline de carmin. Dezvoltarea coloranților organici la sfârșitul secolului al XIX-lea, introducerea eozinei (tetrabromofluoresceină) între 1915 și 1920 și invenția din 1929 a tubului de ruj pivotant în sus au marcat începutul formulării și producției moderne de ruj.

Odată cu evoluția cosmeticelor, nuanțele de ruj, formulările și funcțiile au suferit schimbări semnificative. Nuanțele de ruj au devenit din ce în ce mai orientate spre tendințe, strâns aliniate cu schimbările în coafura femeilor, culorile lacului de unghii și modă. În special, utilizarea recentă a diferitelor pulberi sidefate și pigmenți tratați a diversificat paletele de culori și textura îmbunătățită, făcând aplicarea mai confortabilă. În concordanță cu tendințele mai largi în cosmetică, rujul continuă să acorde prioritate atractivității estetice, încorporând în același timp funcții de hidratare, hrănire și protecție solară. Popularitatea rujurilor clare a dus la adoptarea lor de către unii bărbați, iar anii 1990 au văzut apariția unor formule volatile, rezistente la transfer. Progresele în formulare, materii prime și procese de fabricație continuă să stimuleze creșterea industriei rujului.